Capacitatea de concurență împotriva buruienilor a culturilor de bob (Vicia faba), mazăre (Pisum sativum) și vicii (Vicia sativa) în condiții semi-aride.

Practicile agricole trebuie să se adapteze pentru a face față noilor condiții climatice și cererii globale în creștere pentru alimente.

Printre aceste practici, cultivarea unor culturi rezistente la diverse stresuri, menținând în același timp productivitatea—cum sunt culturile anuale de leguminoase—este esențială.

Studiul de față își propune să evalueze interacțiunile competitive dintre culturile de leguminoase și plantele de umbră.

Experimentele pe câmp au fost realizate utilizând un design Randomizat Complet în Bloc, cu trei replicări.

Au fost aplicate șase tratamente cu iarbă, reprezentând prezența și absența plantelor de umbră (folosind comunități naturale de iarbă) ca parcele principale pentru fiecare dintre cele trei leguminoase: mazăre (Pisum sativum), bob de faba (Vicia faba) și lucernă (Vicia sativa), în condiții semi-aride mediteraneene.

Pentru a evalua abilitățile competitive ale culturilor, biomasa de iarbă și culturile a fost colectată la 3, 6 și 9 săptămâni după semănat (SAS).

În plus, producția de păstăi a fost măsurată pentru fiecare specie pentru a determina randamentul culturilor.

Rezultatele au indicat că bobul de faba a prezentat cea mai puternică competiție pentru creștere, semănând: a) cea mai mică diferență în biomasa finală (9SAS) între tratamentele cu iarbă și cele fără iarbă comparativ cu mazărea și lucerna (o reducere de 30, 55, 57%, respectiv), și b) beneficii semnificative în eliminarea continuă a ierbii în mazăre și lucernă în comparație cu lipsa beneficiilor în astfel de tratamente pentru bobul de faba.

În ceea ce privește toleranța la competiția cu iarba, mazărea a demonstrat cea mai mare reziliență, urmată de bobul de faba și lucernă (reducere de 24, 38, 76%, respectiv).

Momentul manifestării abilităților de suprimare ale culturilor a variat: în mazăre și lucernă, nu a existat un efect măsurabil asupra creșterii din cauza competiției cu iarba în etapele timpurii și medii (la 3 și 6SAS) ale dezvoltării culturii, ci doar în etapa târzie (9SAS).

Având în vedere importanța leguminoaselor de cereale și cercetarea limitată asupra interacțiunilor lor competitive cu iarba, sunt necesare studii suplimentare pentru a promova practici agricole mai durabile..