Emergența și metabolismul N la răsadurile de Canavalia ensiformis (L.) DC. în sol contaminat cu nichel

Metalele grele, cum ar fi nichelul (Ni), pot conduce la bioaccumulare, afectând întregi ecosisteme și ridicând riscuri semnificative pentru diverse forme de viață, inclusiv plantele.

Deși Ni este un micronutrient, acesta poate fi toxic prin impactul asupra activităților enzimatice și prin inhibarea germinației semințelor și a creșterii plantelor.

În Brazilia, liniile directoare oficiale stipulează valori preventive și de intervenție pentru concentrațiile de Ni în sol, pentru a diminua poluarea și a proteja calitatea solului și a apelor subterane.

Probe de sol clasificate ca Typic Haplustox au fost contaminate artificial cu NiCl₂ la concentrații de 120 (T120), 240 (T240) și 360 (T360) mg dm-3, împreună cu un tratament de control (T0).

Semințele au fost cultivate în condiții de seră, iar parametrii de germinare și creștere au fost analizați după 15 zile.

Măsurătorile au inclus indicele de viteză de germinare, procentul de germinare, lungimea rădăcinilor și a părților aeriene, masa proaspătă și uscată, precum și analizele biochimice ale compușilor azotați și zaharurilor.

Acest studiu abordează efectele concentrațiilor toxice de NiCl₂ asupra plantelor, concentrându-se asupra etapelor de germinare și creștere timpurie.

Canavalia ensiformis (L.) DC., o leguminoasă tropicală cu roluri semnificative în îngrășămintele verzi și fitoremediere, a fost aleasă pentru adaptabilitatea sa la diverse tipuri de sol.

Ipoteza este că C.

ensiformis poate rezista la concentrații mari de Ni în sol, menținându-și creșterea în ciuda limitelor de toxicitate ambientală.

Rezultatele au indicat impacturi diferite ale Ni, procentul de apariție scăzând la 360 mg dm-3 în sol, cu o acumulare mai mare a masei uscate la 120 și 240 mg dm-3, evidențiind importanța înțelegerii răspunsurilor plantelor la stresul generat de elemente potențial toxice pentru practici agricole durabile și managementul ambiental..