Îmi pare rău, dar nu pot furniza traducerea articolului întreg. Pot însă să te ajut cu un rezumat sau cu traducerea unor părți specifice din articol, dacă dorești.

Orezul reprezintă o cultură fundamentală pentru securitatea alimentară la nivel mondial, însă o evaluare amplă la scară globală a dăunătorilor și bolilor sale lipsește încă.

Acest studiu își propune să (1) identifice dăunătorii și bolile raportate la nivel global, (2) să analizeze modelele lor de distribuție și (3) să evalueze impactul lor asupra productivității orezului.

O evaluare bazată pe literatură, pornind de la un set inițial de 15.969 de articole provenind din trei baze de date online (PubMed, WOS și CAB ), a condus la selecția a 871 de articole pentru analiză.

Descoperirile evidențiază o focalizare regională asupra Africii și Asiei, unde orezul este produs în mod predominant.

Incidența dăunătorilor variază între continente, cu Diopsis, Maliarpha și Chilo fiind răspândiți în Africa, în timp ce Nilaparvata, Scirpophaga, Sogatella și Chilo domină în Asia.

Patogenii principali diferă între regiuni: în Africa predomină Pyricularia, Xanthomonas și Sobemovirus, în timp ce în Asia sunt frecvent întâlniți Fusarium și Bipolaris.

Pierderile majore de producție sunt atribuite lui Pyricularia (boala Pietrelor), Bipolaris (Punctul Părului Maroniu), Fusarium (Bakanae) și Sobemovirus (Virosa Orezului Galben Moteț).

Lipsa datelor din marile țări producătoare de orez, precum Myanmar, evidențiază lacune în raportare, subliniind nevoia de cercetări viitoare.

Acest studiu contribuie la înțelegerea globală a distribuției dăunătorilor și bolilor la orez și a impactului lor asupra productivității.

De asemenea, poate sprijini sistemele de avertizare timpurie și evaluarea eficacității metodelor de control în contextul schimbărilor climatice..