Structura arborilor, compoziția speciilor și stocarea carbonului în sistemele silvopastorale tropicale

**Context:** Sistemele silvopastorale, agroforesterie cu animale de pășunat, au o capacitate mare de sechestrare a carbonului în biomasa arborilor și îmbunătățesc diversitatea biotică în pășuni, contribuind la contracararea efectelor negative ale defrișărilor cauzate de expansiunea pajiștilor deschise.

**Obiectiv:** Evaluarea structurii arborilor, diversității speciilor și stocării carbonului în componentele biomasei în trei sisteme silvopastorale diferite (SSP): 1) arbori dispersați în pășune (ADP), 2) garduri vii (GV), 3) plantații forestiere (PF), și compararea acestora cu monocultura de pășune (MP).

**Metodologie:** Stocarea carbonului în biomasa, valoarea relativă de importanță a speciilor de arbori, biodiversitatea Shannon, uniformitatea Pileou și indicii de similaritate Sorenson au fost calculați în patruzeci de parcele de probă, zece pentru fiecare sistem în Tabasco, Mexic.

**Rezultate:** Stocul de biomasa a variat semnificativ (P<0.05) între SSP și MP.

PF a avut cel mai mare stoc de carbon în rezerva de biomasa, cu o medie de 73.5 MgCha-1, urmat de ADP (45.8), GV (20.8) și MP (9.1).

Sistemul ADP tindea să fie mai diversificat, cu o distribuție relativ uniformă a speciilor de arbori, în timp ce densitatea arborilor pe hectar a fost mai mare în PF.

Compoziția speciilor și indicii lor de valoare relativă au variat între SSP, dar a existat un nivel mediu de similaritate între ele.

Mai mult, am determinat o suprafață de bază optimă de 14.5 m2ha-1 pentru a armoniza compromisul între sechestrarea carbonului în biomasa lemnoasă și producția de furaje în biomasa de iarbă (herbacee) în aceste SSP.

**Implicatii:** Aceste rezultate sunt utile pentru fermieri și decidenți în dezvoltarea și stimularea sistemelor de producție de animale adaptate la climate, în conformitate cu Obiectivele de Dezvoltare Durabilă (ODD).

**Concluzie:** SSP sunt biodiverse și acumulează mai mult carbon în biomasă decât monocultura de pășune.

ADP a fost cel mai diversificat, urmat de GV și PF, în timp ce stocarea carbonului a fost mai mare în PF, urmată de ADP și GV.

O acoperire de arbori optimă, cu o suprafață de bază de 14.5 m2ha-1, poate echilibra compromisul între sechestrarea carbonului și productivitatea furajeră în SSP..