Mari ferme agricole în țările UE cu diferite niveluri de dezvoltare economică în perioada 2005-2016.

Creșterea rapidă a costurilor muncii în sectoarele non-agricole și a prețurilor pentru mijloacele de producție în agricultură comparativ cu prețurile de vânzare ale produselor agricole în țările cu economie de piață duce la scăderea rentabilității unitare a producției agricole.

Fermierii care doresc să obțină un venit satisfăcător trebuie să-și crească scala de producție, în principal prin extinderea suprafeței gospodăriilor.

Studiul a inclus în mod deliberat două grupuri de țări care se diferențiază prin nivelul de dezvoltare economică, determinat prin valoarea produsului intern brut (PIB) pe cap de locuitor.

Justificarea acestei alegeri a fost dependența observată a puterii economice a gospodăriilor agricole de nivelul economiei naționale a țărilor studiate.

Prima grupă de țări cu un nivel ridicat al acestui indicator (PIB) include: Danemarca, Suedia, Irlanda, Olanda, Austria, Germania, Belgia, Marea Britanie și Franța, în timp ce a doua grupă include Slovenia, Cehia, Slovacia, Lituania, Letonia, Polonia, Ungaria, România și Bulgaria.

Analiza a inclus modificările medii ale suprafeței gospodăriilor, ponderea gospodăriilor cu suprafața de 30 ha de teren agricol și mai mare în numărul total de gospodării, ocuparea terenului și producția standard în anii studiați, 2005 și 2016.

În țările din grupurile 1 și 2, în perioada analizată, s-au înregistrat creșteri ale: suprafeței medii a gospodăriilor și părții de gospodării cu suprafețe mai mari în utilizarea terenului și în producție.

În majoritatea țărilor incluse în studiu, ponderea gospodăriilor cu suprafața de 100 ha și mai mare în producție depășea 50%..