Impactul biocharului dizolvat asupra stresului oxidativ și efectul său asupra virulenței Steinernema feltiae: Implicații pentru eficiența biocontrolului

Biocharul dizolvat (DBC) poate avea un impact semnificativ asupra ecosistemelor solului și asupra biotei asociate, datorită biodisponibilității sale ridicate în mediu.

Cu toate acestea, impactul DBC asupra adaptabilității nematodelor entomopatogene (EPN), cum ar fi Steinernema feltiae, rămâne incert.

Acest studiu investighează efectul DBC asupra stresului oxidativ, activității enzimei antioxidante, virulenței și expresiei genice la EPN-uri, prin teste de cultură și analiză RNA-seq.

Rezultatele au arătat că expunerea la DBC a crescut semnificativ acumularea speciilor reactive de oxigen (ROS).

Nematozii tratați cu DBC700 au prezentat niveluri de ROS cu 64,34% mai mari, în timp ce cei tratați cu DBC400 au avut niveluri cu 51,13% mai ridicate comparativ cu controlul.

Activitatea de superoxid dismutază (SOD) și catalază (CAT) a fost suprimată semnificativ, cu o inhibare mai puternică observată în grupul DBC700.

Conform testelor de virulență, tratamentul cu DBC a redus infectivitatea EPN-urilor împotriva larvelor Galleria mellonella.

Analiza transcriptomică a relevat că DBC afectează în principal răspunsul la stresul oxidativ, transportul membranar și căile de reglare a longevității.

În plus, DBC400 a inhibat predominant metabolismul carbohidraților, în timp ce DBC700 a avut un impact semnificativ asupra metabolismului oxidativ, procesării proteinelor și semnalizării neuronale, sugerând existența unor mecanisme distincte de adaptare metabolică între cele două tipuri de DBC.

În general, acest studiu sugerează că DBC poate afecta eficiența biocontrolului realizat de S.

feltiae prin stres oxidativ și perturbări genetice, oferind noi perspective asupra impacturilor sale ecologice pe termen lung asupra ecosistemelor din sol..