Investigarea factorilor care influențează capacitatea de reziliență a gospodăriilor rurale afectate de secetă: un studiu de caz al satelor din orașul Zehak

Introducere

Ținând cont de faptul că Iranul se află în regiunile aride și semi-aride ale lumii, țara este influențată de cele mai severe impacturi ale secetei.

Seceta este considerată o amenințare majoră pentru mijloacele de trai ale gospodăriilor rurale.

În timpul recentelor perioade de secetă, gospodăriile rurale s-au confruntat cu pierderi și dificultăți semnificative, ceea ce evidențiază lipsa de pregătire pentru acest pericol natural.

În consecință, orice societate trebuie să adopte măsuri proactive pentru a gestiona schimbările, a atenua amenințările și a răspunde eficient.

O revizuire a programelor de gestionare a secetei din țară relevă faptul că factorii de decizie au avut constant ca prioritate creșterea producției, chiar și în condiții critice generate de perioadele de secetă recente.

Această concentrare pe intensificarea producției pentru a satisface nevoile de bază ale unei populații în creștere a depășit eforturile de a îmbunătăți mijloacele de trai și reziliența gospodăriilor rurale.

Cu toate acestea, sporirea rezilienței gospodăriilor rurale în condiții de secetă depinde de prioritizarea capacității acestora de adaptare și flexibilitate.

Prin urmare, având în vedere sensibilitatea problemei rezilienței, ca abordare dominantă, eficientă asupra dimensiunilor vieții și surselor de trai ale gospodăriilor rurale, pe de o parte, și lipsa unui studiu comprehensiv asupra factorilor fundamentali, pe de altă parte, această cercetare își propune să răspundă la două întrebări: În primul rând, care este nivelul de reziliență al gospodăriilor rurale în fața secetei? În al doilea rând, ce factori influențează nivelurile de reziliență ale gospodăriilor rurale în condiții de secetă?

Materiale și Metode

Populația statistică pentru acest studiu a fost formată din 16.817 gospodării rurale din orașul Zehak, situat în provincia Sistan și Baluchistan, care sunt puternic afectate de diferite evenimente climatice precum seceta, temperaturi excesive, precipitații reduse și vânturi de 120 de zile.

A fost utilizată metoda de eșantionare aleatoare stratificată pentru stabilirea dimensiunii eșantionului.

Conform formulei lui Cochran, dimensiunea eșantionului este estimată la 376 de gospodării.

Datele au fost colectate prin completarea de chestionare multidimensionale, împreună cu interviuri semi-structurate, realizate în anul 2023.

Pentru măsurarea capacității de reziliență a gospodăriilor rurale, a fost utilizat cadrul teoretic TANGO, bazat pe estimarea celor trei capacități de absorbție, adaptare și transfer, prin metoda analizei factoriale, în care sunt luate în considerare și aspectele atitudinale și mentale ale rezilienței.

În final, a fost utilizat modelul de probabilități parțiale proporționale pentru evaluarea factorilor care influențează capacitatea de reziliență a gospodăriilor rurale.

Rezultate și Discuții

Rezultatele privind starea capacității de reziliență a gospodăriilor rurale din regiune au indicat faptul că valoarea medie a acesteia este de 26,27, ceea ce reflectă un nivel scăzut al rezilienței în zonă.

De asemenea, gospodăriile din regiune se află într-o situație deficitară în ceea ce privește capacitățile de absorbție, adaptare și transfer, fiind mai puternic în poziție de transfer decât în celelalte două dimensiuni în fața secetei.

Gruparea gospodăriilor în funcție de nivelul de reziliență a relevat următoarele categorii: 32,45% sunt în grupa vulnerabilă, 28,19% în grupa rezilienței relative, 22,61% în grupa rezilienței și 16,76% în grupa rezilienței ridicate.

Rezultatele arată că peste 60% dintre gospodării se află la niveluri foarte scăzute de reziliență.

În cele din urmă, rezultatele modelului de probabilități parțiale proporționale au demonstrat că variabilele precum nivelul de educație al capului familiei, nivelul de competență în activități agricole, economiile, venitul gospodăriei, numărul de contacte ale gospodăriei cu asistența tehnică agricolă, apartenența capului familiei la grupuri sociale și accesul la microcredite exercită un efect pozitiv, în timp ce variabile precum valoarea pierderii de produse agricole și numărul de animale pierdute au un efect negativ asupra capacității de reziliență a gospodăriilor rurale în fața secetei.

Concluzie

Conform rezultatelor, factorii de decizie trebuie să acorde prioritate consolidării variabilelor care determină capacitatea de reziliență și dimensiunile acesteia în implementarea programelor de gestionare a secetei, astfel încât gospodăriile să poată absorbi șocurile cauzate de secetă fără a-și deteriora componentele de bază.

De asemenea, trebuie să se vizeze categorii specifice de riscuri, dimensiuni ale vulnerabilității și rezilienței în diferite perioade de timp (înainte, în timpul și după șoc), pentru a putea alege strategii cuprinzătoare de construire și creștere a rezilienței.

De exemplu, înainte de apariția unui șoc, un acces mai bun la detectarea timpurie a riscurilor climatice emergente poate ajuta fermierii să își planifice corespunzător activitățile agricole.

Accesul la informații despre climat permite adaptarea proactivă, reducând impactul șocurilor și sporind reziliența..