Impactul asupra mediului al reducerii subvențiilor pentru îngrășămintele chimice (Culturi agricole în Zarandieh, provincia Markazi)

Introducere
Multe guverne acordă subvenții membrilor lanțului de aprovizionare agricol pentru a asigura securitatea alimentară, a menține stabilitatea economică și a susține beneficiile sociale asociate sectorului agricol.

Obiectivele conflictuale dintre securitatea alimentară și protecția mediului au devenit o problemă majoră, în special în țările în curs de dezvoltare.

Pe de o parte, guvernul urmărește să stimuleze producția alimentară prin oferirea de subvenții agricole.

Pe de altă parte, utilizarea excesivă a inputurilor chimice ca urmare a acestor subvenții a ridicat îngrijorări în legătură cu poluarea mediului.

Prin urmare, una dintre cele mai semnificative provocări globale este să se găsească un echilibru între producția agricolă, pentru a satisface cererea tot mai mare a populației în creștere, și menținerea calității mediului.

Orice modificare a politicilor guvernamentale de sprijin pentru sectorul agricol poate duce la fluctuații ale prețurilor inputurilor și produselor, impactând direct profitul fermierilor.

Ca urmare, aceste schimbări pot influența modelele de cultivare și utilizarea inputurilor agricole, afectând în cele din urmă mediul.

Prin urmare, înainte de implementarea oricăror modificări de politică, este esențială evaluarea atât a impactului economic, cât și a celui de mediu, pentru a lua decizii bine fundamentate.

Materiale și Metode
Acest studiu utilizează programarea matematică pozitivă (PMP) pentru a analiza impactul asupra mediului generat de schimbările subvențiilor la îngrășămintele chimice și transferarea subvențiilor către culturi în orașul Zarandieh, provincia Markazi.

Informațiile necesare au fost colectate din sursele statistice ale Ministerului Jihadului Agricol pentru anul agricol 2023, pentru trei culturi – grâu irigat, orz irigat și porumb siloz, care ocupă peste 85% din suprafața cultivată a regiunii.

În prima etapă, a fost calculată cantitatea de emisii de gaze cu efect de seră (GES) generate de fiecare produs, apoi a fost investigat impactul diferitelor politici de subvenționare asupra mediului.

Pentru calculul emisiilor de gaze cu efect de seră a fost utilizat coeficientul de emisie aferent fiecărui input, citat în diverse studii.

Pentru modelarea și analiza datelor s-a folosit programarea matematică pozitivă cu abordarea funcției costurilor.

Modelele au fost rulate cu ajutorul software-urilor Excel și GAMS.

Rezultate și Discuții
Rezultatele studiului au arătat că cea mai mare cantitate de emisii de gaze cu efect de seră este asociată cu porumbul siloz, iar electricitatea, motorina și îngrășămintele chimice au cea mai mare pondere în emisiile de gaze cu efect de seră.

Rezultatele simulărilor pentru modelele de cultivare ale regiunii, în scenarii în care doar îngrășămintele chimice – îngrășăminte cu azot (N), fosfor (P) și potasiu (K) – sunt folosite separat sau împreună, cu creșteri ale prețului de 25%, 50%, 75% și 100%, indică faptul că pe măsură ce prețurile inputurilor cresc, atât suprafața cultivată, cât și veniturile fermierilor scad.

De asemenea, creșterea prețului îngrășământului fosfat (P) are un potențial mai mare de a reduce impactul asupra mediului comparativ cu creșterea prețurilor altor îngrășăminte chimice.

Pentru a evalua impactul asupra mediului al realocării subvențiilor de la inputurile chimice către produsele agricole, a fost simulată o situație în care prețul inputurilor chimice a crescut cu 100%, în timp ce prețurile produselor au crescut cu 5% și respectiv 10%.

Rezultatele modelului au arătat că cel mai mic impact asupra mediului pe hectar de producție agricolă apare atunci când prețurile îngrășămintelor chimice cresc cu 100%, iar prețurile produselor cresc cu 5%.

Pe baza acestor descoperiri, realocarea subvențiilor către produsele agricole, în loc de inputuri, pare să genereze rezultate mai favorabile pentru mediu.

Cu alte cuvinte, când subvenția este alocată produsului în loc de inputurile chimice, impactul asupra mediului al producției agricole în această zonă s-ar reduce, iar cantitatea de emisii pe hectar de teren agricol sau pe milion de tomați profit brut ar fi mai mică comparativ cu alte situații.

Concluzie
Este necesar să se susțină sectorul agricol pentru a stimula producția de alimente, însă aceste sprijinuri trebuie să aibă un impact minim asupra mediului.

Conform rezultatelor acestui studiu, dacă subvențiile sunt acordate produselor agricole, în loc de inputuri, emisiile de gaze cu efect de seră vor scădea, în timp ce suprafața cultivată și profitul brut al fermierilor vor fi menținute.

Politica stabilirii unui preț garantat pentru produsele agricole de bază în Iran poate reprezenta un instrument adecvat pentru realizarea acestui obiectiv.

Cu alte cuvinte, transferarea creditoarelor alocate pentru achiziționarea îngrășămintelor chimice către cumpărarea garantată a produselor agricole va constitui un pas eficient în reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și a impactului acestora, precum și în menținerea securității alimentare a țării..