Rolul caracteristicilor consumatorilor și al mixului de marketing asupra risipei produselor agricole

Introducere

Conform rapoartelor Organizației Națiunilor Unite, populația mondială va crește de la 7,2 miliarde de oameni la 9,9 miliarde de oameni în perioada 2016-2050, cu o creștere de 38%.

Odată cu creșterea populației, și cererea pentru consumul de alimente (în scopul eliminării malnutriției și a cererii generate de creșterea populației) va crește cu 150 până la 170 la sută până în 2050.

Astăzi, una dintre problemele și amenințările cu care se confruntă realizarea securității alimentare în societățile umane este existența unei cantități neobișnuite de risipă de produse agricole.

În fiecare an, aproximativ o treime și cam 1,3 miliarde de tone din producția totală de alimente consumate de oameni, cu o valoare monetară de 936 de miliarde de dolari, este pierdută sau risipită, ceea ce înseamnă că anual sunt irosite 0,9 milioane de hectare și 306 km pătrați de apă necesară pentru producția agricolă.

Prezența acestui nivel de risipă în cazul produselor agricole din Iran indică o risipă semnificativă de resurse în țară și evidențiază necesitatea unei gestionări eficiente a resurselor naționale (mai ales a apei), având în vedere situația climatică a Iranului, precum și prognozele și planurile pentru viitor.

Este semnificativ faptul că resursele utilizate în sectorul agricol vor deveni în curând o provocare majoră.

Având în vedere că în țară 93,5% din resursele de apă sunt folosite în agricultură, alte probleme precum poluarea rezervelor de apă, transferul apei din agricultură în alte sectoare, eficiența scăzută a consumului de apă în agricultură, creșterea cererii de apă, perioadele mai lungi de secetă, fenomenul de praf fin, impactul uman asupra resurselor naturale etc., influențează semnificativ nivelul producției agricole.

Subgrupurile de fructe și legume au cea mai mare cotă în coșul de consum al gospodăriilor, însă nu există statistici recente despre ponderea consumului pericop din gospodării (separată după produsele utilizate) în Iran.

Este important de menționat că cantitatea de risipă generată de consumatori variază între 1 kg pe gospodărie pe săptămână și 4,5 kg per persoană pe săptămână, în funcție de comportamentul consumatorilor.

Având în vedere importanța inputurilor agricole, în special a apei, în producția acestor produse și ponderea lor semnificativă în consumul gospodăriilor, această cercetare se concentrează pe subgrupurile de fructe și legume.

Materiale și Metode

Studiul de caz al acestei cercetări recunoaște faptul că, pe lângă consumatori din Mashhad, există o heterogenitate între magazinele cu amănuntul și cele en-gros, precum și în piețele principale ale orașului, fiecare contribuind cu procente diferite la risipa de produse agricole.

Această diferență poate fluctua în funcție de zonele urbane, necesitând un model care să țină cont de această heterogenitate în cadrul populației studiate.

Prin urmare, a fost ales modelul Bayesian multilavel (la mai multe niveluri) ca fiind cel mai potrivit, după cum va fi discutat în secțiunea următoare despre metodologia de modelare.

Rezultate și Discuții

Conform rezultatelor din Tabelul (7), variabila de gen, cu o valoare medie de 0,8285 pentru distribuția parametrului său, se încadrează în intervalul de încredere estimat.

Aceasta este identificată ca unul dintre factorii ce influențează reducerea risipii de produse din fructe și legume.

În mod specific, faptul că persoana este femeie și ca femeile să gestioneze treburile gospodăriei (comparativ cu bărbații) duce la o reducere a risipii.

În ceea ce privește nivelul de educație al consumatorilor, risipa de produse din fructe și legume este semnificativă doar în grupa cu diplomă până la diploma universitară (comparativ cu grupa cu niveluri de educație sub diploma).

Semnul negativ al distribuției medii a parametrului său (-1,4599) indică faptul că această grupă produce mai multă risipă decât cei cu niveluri inferioare de educație.

Variabila mărimii gospodăriei afectează, de asemenea, nivelul risipii de produse din fructe și legume, cu o distribuție medie a parametrului de 0,3151.

Creșterea mărimii gospodăriei este asociată cu o reducere a risipii.

De asemenea, numărul de persoane angajate în familie (distribuție medie a parametrului = 0,3733) reduce risipa, probabil pentru că un număr mai mare de membri ai familiei angajați poate duce la creșterea veniturilor, permițând achiziția de produse de calitate superioară.

Parametrul prețului relativ al produselor agricole, cu o distribuție medie de 0,1475, reduce risipa generată de consumatori.

Pe măsură ce prețul relativ al produselor agricole (de exemplu, fructe și legume) crește — atunci când consumatorii compară valoarea acestor produse cu alte bunuri — își dau seama că consumul acestor produse va duce la o risipă mai mică.

În mod similar, parametrul legat de locația de distribuție a produselor agricole, cu o distribuție medie de 0,1744, reduce, de asemenea, risipa generată de consumatori.

Aceasta sugerează că, cu cât produsele agricole sunt distribuite mai eficient, cu atât risipa va fi mai mică.

Locurile adecvate pentru distribuția produselor pot oferi acces mai bun și libertatea de alegere pentru consumator, iar pe baza acesteia, consumatorii pot evita achizițiile în vrac sau grija de a rămâne fără produse în magazinele din apropiere; astfel, evită risipa și cantitatea de risipă formată de aceștia scade.

Parametrul produsului (bunuri sau servicii oferite clientului) pentru produsele agricole (media distribuției parametrului = -0,1902) determină o creștere a risipii produse de consumatori pentru produsele agricole.

Cu alte cuvinte, odată cu creșterea ofertei de produse (fructe și legume), consumatorii devin mai dispuși să cumpere și să consume (precum consumul unui anumit produs în sezonul de ofertă), iar acest lucru duce la creșterea numărului de achiziții, influențând nivelul de risipă generat.

Parametrul de promovare a produselor agricole (media distribuției parametrului = 0,0683) reduce risipa formată în rândul consumatorilor.

O introducere mai bună a produsului și publicitatea legată de procesul de producție până la momentul consumului ajută consumatorul să înțeleagă valoarea produsului și să încerce să reducă risipa.

Concluzie

Studiul demonstrează că factorii individuali și cei legați de mixul de marketing pot reduce eficient risipa.

Dincolo de importanța fiecărui nivel din lanțul de aprovizionare cu alimente, intervențiile la nivelul consumatorilor, utilizând mixul de marketing (preț, produs, promovare și locație), pot contribui la reducerea risipei de produse agricole.

Prin urmare, studiul comportamentului consumatorilor, având în vedere caracteristicile individuale și sociale și influența mixului de marketing, reprezintă o soluție potențial ieftină pentru minimalizarea risipii de produse agricole..