Variabilitatea spațio-temporală și factorii determinanți ai conversiei terenurilor agricole în utilizări non-agricole în diferite tipuri de județe montane: dovezi din regiunea carstică Qian-Gui, China

Conversia rapidă a terenurilor agricole în utilizări non-agricole reprezintă amenințări critice pentru securitatea alimentară și gestionarea durabilă a terenurilor, în special în regiunile muntoase carstice ecologic fragile.

Acest studiu a investigat modelele spațio-temporale și mecanismele de conducere ale conversiei terenurilor agricole în utilizări non-agricole (CNAC) în regiunea carstică Qian-Gui (Guangxi și Guizhou, China) în perioada 2000-2020, utilizând seturi de date privind utilizarea terenurilor și indicatori socio-economici prin modelarea regresiei ponderate geografic (GWR).

Rezultatele au arătat următoarele:

(1) În perioada 2000-2020, rata CNAC din regiunea muntoasă carstică Qian-Guizhou a ajuns la 2,03%.

Suprafața destinată CNAC a crescut cu 14,60 × 10^4 km², iar în perioada 2010–2020 s-a înregistrat o creștere de 1,74 ori față de perioada 2000–2010, indicând o tendință de creștere rapidă.

În mod specific, rata de creștere a suprafeței CNAC a fost cea mai mare în comitatele montane evidente (110,36%) și quasi-montane (100,5%), urmate de comitate semi-montane (95,28%).

În schimb, comitatele complet montane (40,89%) și cele pure deluroase (37,68%) au înregistrat cele mai scăzute creșteri, evidențiind disparități regionale distincte.

(2) Spațial, CNAC a prezentat un model de „nivel înalt în nord și sud, scăzut în regiunea centrală”, iar nivelul general al CNAC a arătat dezechilibre regionale semnificative, cu grade extreme distribuite în capitalele provinciale, grade înalte și medii concentrate în districturile orașelor de nivel prefectură, iar gradele ușor și reduse situate în principal în comitete și districte (reprezentând peste 55,56% din numărul total de unități de cercetare în cele două perioade).

(3) A existat o heterogenitate spațială semnificativă în efectul de conducere al factorilor care influențează CNAC.

Producția agricolă și densitatea populației au arătat cele mai puternice corelații pozitive; zonele irigabile eficient au exercitat o influență în creștere pe măsură ce timpul a avansat (cu excepția comitetelor pure deluroase); zonele de deșertificare stâncoasă au avut o influență sporită asupra CNAC în comitatele pure deluroase, în timp ce impactul lor a fost relativ mai redus în alte regiuni comparativ cu ceilalți factori.

Prin urmare, atunci când se formulează politici pentru protejarea terenurilor agricole, este esențial să se țină cont de condițiile specifice ale diferitelor tipuri de comitate din zonele montane și să se adopte măsuri de gestionare adaptate acestor caracteristici regionale..