Semnificația agriculturii familiale în procesele de dezvoltare. Concluzii și recomandări.

Rolul agriculturii familiale în lumea contemporană este o formă dominantă de organizare a producției agricole, îndeplinind funcții economice importante (securitate alimentară și ocuparea forței de muncă), de mediu și sociale.

Este extrem de diversificată, ceea ce rezultă din diferitele relații între trăsături precum: accesul la resurse, capacitățile de investiție, autoconsumul, natura relațiilor cu piața, sistemul de activitate profesională a familiei, diversificarea/specializarea producției, substituția forței de muncă familiale prin capital, precum și obiectivele activității și rezultatele obținute.

La fermele familiale moderne și intensive din țările dezvoltate (Europa, America de Nord, Australia), care au parcurs calea clasică a modernizării agriculturii, reprezintă doar aproximativ 2% din totalitatea fermelor familiale la nivel global.

Aceasta înseamnă că efectul de convergență menționat încă din perioada revoluției industriale este doar aparențial.

De asemenea, aceasta implică faptul că repetarea traiectoriei clasice de dezvoltare, bazată pe modernizarea agriculturii familiale, care ar duce la o creștere rapidă a productivității muncii în agricultură și o diversificare structurală a economiei, este imposibilă în următoarele decenii.

Acest lucru este determinat, în special în Asia și Africa, de factori demografici (presiune asupra piețelor muncii și lipsuri alimentare) și financiare.

Bazându-se pe diagnosticarea situației agriculturii familiale la nivel mondial (statistici FAO și numeroase studii citate), autorii propun o redefinire a canonului politicii globale referitoare la agricultura familială.

Aceasta ar trebui să fie cuprinzătoare și multi-sectorială, bazându-se în principal pe: recunoașterea diversității fermelor familiale, multifuncționalitatea agriculturii familiale cu un apel la aprecierea producției de bunuri publice, supunerea controlului influențelor mecanismelor de piață și de speculație, întărirea acțiunilor colective care limitează riscurile în agricultură și valorizarea specificității acestei forme de organizare, bazată pe legăturile dintre familie și fermă.

Acest lucru necesită, de asemenea, crearea unui cadru instituțional nou pentru agricultura familială și adaptarea politicilor agricole la specificul teritorial și regional..