FIZIOLOGIA STRESULUI PROLUNGAT DE INUNDARE LA PLĂNȚUȚELE DE Carica papaya L. SĂLBATICE COLECTATE DIN YUCATAN, MEXIC

**Context:** Papaya (C.

papaya L.) este una dintre cele mai semnificative culturi fructifere din punct de vedere economic în Mexic, fiind principalul exportator global.

Deși Yucatán nu se numără printre cele mai importante state producătoare din țară, are o mare importanță ca centru de origine și distribuție pentru această cultură.

Acest lucru explică prezența actuală a populațiilor de papaya sălbatică în locații îndepărtate și neperturbate din statul Yucatan, care pot servi ca sursă genetică pentru îmbunătățirea genetică a varietăților cultivate actuale, deoarece acestea prezintă un nivel mai ridicat de toleranță la factorii de stres, cum ar fi inundarea cu apă cauzată de schimbările climatice.

Prin urmare, este esențial să caracterizăm răspunsul fiziologic al acestor genotipuri sălbatice la factorii de stres abiotici.

**Obiectiv:** Caracterizarea răspunsului fiziologic la stresul prelungit cauzat de inundarea cu apă al genotipurilor sălbatice de C.

papaya.

**Metodologie:** A fost proiectat un sistem pentru a induce inundarea cu apă în plantele de C.

papaya de trei luni.

Plantele au fost supuse inundării cu apă (100% din rădăcini submerse) timp de șapte zile.

Pe parcursul stresului cauzat de inundare, au fost măsurate următoarele variabile la fiecare 24 de ore: eficiența PSII (Fv/Fm), fotosinteza, transpirația, conducția stomatală, pierderea frunzelor și unghiul de legare al pețiolului.

Datele colectate pentru fiecare parametru au fost analizate folosind analiza t-testului de student.

**Rezultate:** Răsadurile provenite din populațiile de papaya sălbatică au prezentat un răspuns rapid la stresul de inundare cu apă al unor parametrii fotosintetici, iar cu expunerea prelungită, plantele au pierdut în cele din urmă mai multe frunze, dar răsadurile sălbatice de papaya au supraviețuit după 7 zile de inundare (pw).

Variabilele de transpirație și conducție stomatală au scăzut după 24 de ore pw și au rămas scăzute pe parcursul experimentului.

Pierderea frunzelor a început să fie vizibilă în jurul a 72 de ore pw.

În plus, unghiul de înclinare al frunzelor a prezentat variații începând de la 24 de ore pw, probabil în legătură cu epinastia cauzată de acumularea de etilenă.

Cu toate acestea, Fv/Fm a rămas ridicată chiar și după 7 zile de inundare.

**Implicatii:** Rezultatele sugerează că stresul cauzat de inundare are un impact asupra fiziologiei plantelor de papaya sălbatică, însă această reacție rapidă de închidere a stomatelor și menținerea fotosintezei ar putea fi un mecanism de toleranță la acest stres.

Faptul că plantele de papaya sălbatică au reușit să mențină valori ridicate ale Fv/Fm chiar și după 7 zile de inundare ar putea fi asociat cu toleranța la inundare, deoarece există rapoarte că în cultivarile comerciale de papaya, acest parametru scade rapid în primele 24 de ore până la valori mult mai mici decât cele găsite aici pentru plantele de papaya sălbatică.

**Concluzii:** Este necesar să se efectueze studii comparative suplimentare între genotipurile de papaya sălbatică și cultivarile comerciale de papaya și să se evalueze performanța răsadurilor de papaya sălbatică în timpul perioadelor de recuperare odată ce stresul este eliminat..