Avansarea orezului rezistent la stres: mecanisme, gene și strategii de ameliorare

Orezul (Oryza sativa L.) reprezintă o sursă alimentară de bază pentru peste jumătate din populația mondială, însă cultivarea sa se confruntă cu provocări semnificative cauzate de stresuri abiotice precum seceta, salinitatea, temperaturile extreme și toxicitatea metalelor grele.

Acești factori de stres afectează negativ creșterea, randamentul și calitatea orezului, punând în pericol securitatea alimentară globală.

Acest articol de review explorează în mod cuprinzător răspunsurile fiziologice, biochimice și moleculare ale orezului la stresurile abiotice, evidențiind principalele gene funcționale și căile de semnalizare implicate.

Strategiile avansate de ameliorare, inclusiv selecția asistată de markeri moleculari (MAS), studiile de asociere la nivel genom (GWAS) și editarea genomului bazată pe CRISPR/Cas9, oferă soluții inovatoare pentru îmbunătățirea toleranței la stres.

Sunt prezentate și abordări integrate care combină ameliorarea tradițională, tehnici moderne moleculare și aplicarea exogenă de hormoni vegetali și microorganisme benefice.

Aceste metode urmăresc dezvoltarea unor soiuri de orez rezistente la multiple stresuri, pentru a asigura o producție durabilă.

Perspectivele viitoare accentuează integrarea tehnologiilor multi-omice și înființarea de bănci de germoplasmă rezistente la stres, pentru a accelera programele de ameliorare.

Acest review oferă un suport pentru dezvoltarea de soiuri de orez tolerate la stres, contribuind la abordarea provocărilor agricole în contextul schimbărilor climatice..