Densificare sau dilatare cadrul imanent? Catolicismul polonez în fața epidemiei de coronavirus

În acest articol analizez schimbarea dinamicii interne a catolicismului în perioada pandemiei.

În prima parte, prezint dinamica acțiunilor instituționale provocate de sentimentul de amenințare generat de COVID-19.

Apoi, caracterizez dinamismul catolicismului polonez, subliniind 1) trăsăturile sale, cum ar fi: masivitatea, interacțiunea parohială și comunitățile locale din mediul rural, rolul grupurilor mici pastoral; 2) direcțiile de schimbare, cum ar fi: erosionarea ritualurilor comunitare, saturarea instituțională, ruperea continuității socializării religioase, scăderea încrederii în catolicism; 3) factorii de socializare religioasă, cum ar fi familia și mass-media.

Analiza datelor empirice disponibile mă conduce la concluzia că epidemia a impus catolicismului polonez o formă specifică, care a limitat domeniul interacțiunilor și practicilor colective și a întărit procesul observat cel puțin în ultimele două decenii de slăbire a practicilor religioase colective și a legăturilor cu parohia.

În același timp, epidemia întărește procesul de diferențiere și legătura esențială pentru catolicismul polonez dintre legăturile familiale și religiozitate..