Siguranța alimentară și impactul mediului asupra agriculturii în țările europene în tranziție.

Articolul este dedicat problematicii relațiilor dintre agricultură și mediu, analizate în contextul schimbărilor de regim care au avut loc în Europa Centrală și de Est.

Pe fondul unor reflecții generale cu privire la importanța factorilor naturali și antropogeni (în principal, politicii), au fost supuse studiului țările europene postcomuniste, dintre care unele au aderat la UE, iar altele sunt în afara ei.

Contextul studiului a fost format din statele UE-15, precum și din valorile medii la nivel mondial.

Analizele au acoperit perioada 1993–2013, adică anii în care toate țările discutate erau în mod constant prezente.

Folosindu-se de o metodologie proprie, s-au identificat schimbările în ceea ce privește productivitatea agriculturii (înțeleasă ca cantitatea de energie agricolă produsă pe 1 ha) și impactul acesteia asupra mediului, definit prin volumul emisiilor de gaze cu efect de seră.

Ca rezultat al analizelor efectuate, s-a evidențiat influența esențială a factorului demografic și natural asupra intensității producției agricole și asupra scalei emisiilor.

Capacitatea de a satisface securitatea alimentară depinde, însă, de tehnologiile utilizate și, indirect, de nivelul dezvoltării economice a țării.

S-a subliniat abordarea diferită față de dezvoltarea agriculturii în țările aflate într-o tranziție de regim care sunt membre ale UE și cele care nu sunt.

În domeniul sustenabilității mediului, s-au observat cele mai mari progrese realizate de țările care, după schimbarea de regim, nu au aderat la UE.

În acest context, s-au purtat discuții cu privire la factorii non-politici care influențează relațiile dintre agricultură și mediu..