Conflictele spațiale. Între dimensiunea geografic-economică și cea juridică

În ultimele decenii, conflictele spațiale au devenit o problemă de cercetare esențială abordată de reprezentanții diferitelor discipline științifice.

Cu toate acestea, diversitatea teoriilor și a modurilor de analiză a conflictelor a creat bariere metodologice între discipline, limitând transferul de cunoștințe și îngreunând integrarea rezultatelor cercetărilor.

Literatura științifică referitoare la conflictele spațiale este dominată de lucrările geografilor și planificatorilor, pentru care spațiul geografic reprezintă o perspectivă de cercetare crucială.

În același timp, bazarea analizei conflictelor exclusiv pe aspectul juridic concentrează atenția în mod excesiv asupra reglementărilor legale, în detrimentul altor factori importanți – economici, sociali și geografici.

Scopul articolului a fost de a identifica modul în care aspectul juridic este luat în considerare în conceptele cheie geo-economice utilizate în studierea conflictelor spațiale.

S-a făcut referire la zonele rurale și la terenurile agricole, care, datorită funcției lor esențiale în asigurarea societății cu alimente și numeroase bunuri publice, trebuie tratate ca un resursă specială care necesită protecție legală.

Au fost identificate provocările teoretice și de cercetare cheie în analiza conflictelor spațiale, precum și relațiile dintre cele două abordări ale acestui tip de conflicte.

Au fost scoase în evidență direcțiile posibile pentru abordarea conflictelor spațiale în dreptul planificării spatiale.

S-a demonstrat că teoriile și conceptele geo-economice pot fi utile în formarea legislației referitoare la planificarea spațială, având în vedere astfel modelele în schimbare de utilizare a terenului, precum și procesele și fenomenele socio-economice manifestate în conflictele spațiale care devin tot mai frecvente..