Aplicații ale biocharului în viticultură

În ultimul deceniu, ceea ce este cunoscut astăzi sub denumirea de „biochar” a fost larg promovat pentru diverse aplicații industriale și a stârnit un interes exponențial în domeniul agronomic.

Cu toate acestea, utilizarea sa rămâne limitată în sectorul viticol, în special în Franța.

Acest articol oferă o sinteză a publicațiilor recente privind aplicațiile biocharului în viticultură.
Biocharul: un instrument puțin cunoscut de către producătorii de struguri și vin

Biocharul este prezentat ca o soluție pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră cu 12%, în timp ce sporește productivitatea culturilor¹.

Proliferarea publicațiilor pe această temă – de la 200 de apariții în 2010 la aproape 40.000 în prezent (Clarivate Web of Sciences, septembrie 2024) – demonstrează interesul major acordat, în special în aplicațiile agronomice.

Până în prezent, mai puțin de 100 de studii vizează sectorul viticol, iar în Franța, peste 80% dintre viticultorii chestionați sunt „insuficient informați” sau complet necunoscători ai acestei practici².
Definiție și caracteristici ale biocharului

Termenul „biochar” este un neologism derivat din „cărbune biologic”, produs prin piroliza (transformare termică la temperatură înaltă și în lipsa oxigenului) a biomasei, de obicei de origine vegetală, bogată în lignină, celuloză și hemiceluloză.

Datorită caracteristicilor sale fizico-chimice (conținut ridicat de carbon stabil, suprafață mare pentru schimburi și capacitate de adsorbție, capacitate de schimb cationic, sarcini electrice ridicate la suprafață și structură microporoasă), biocharul acționează în sol ca un „burete”, tamponând aportul de apă și minerale către plante.

Conform rezultatelor din alte sectoare, sursa biomasei viticole (resturi de tăiere, lemn de viță, tulpini) pare să aibă un impact mai redus decât temperatura de piroliză asupra proprietăților biocharului rezultat: cu cât temperatura este mai ridicată (peste 500 °C), cu atât conținutul de carbon aromatic stabil și microporozitatea sunt mai mari, ceea ce duce la o capacitate mai bună de reținere a apei³.

Totuși, eterogenitatea surselor de biomasă, condițiile de producție și variabilitatea condițiilor de aplicare (tipuri de sol, plante, climat) necesită ideal o caracterizare detaliată a fiecărui tip de biochar, pentru a-i adapta utilizarea la condiții specifice.
Biocharul ca amendament al solului în viticultură

Puținele studii care au concluzionat că biocharul nu are efecte semnificative sau relevante economic ca amendament al solului în viticultură au implicat, în general, doze mici de aplicare și aplicare superficială, fiind deseori realizate pe soluri alcaline.

Când este aplicat în apropierea rădăcinilor (de obicei îngropat la ± 30 cm adâncime, prin scarificarea solului), studiile raportează efecte pozitive ale biocharului asupra numeroaselor parametri ai solului (creșterea reținerii apei, reducerea densității, creșterea pH-ului și conductivității, creșterea conținutului de C/N/P/K prin aport direct de carbon organic sau prin adsorbție și reducerea levigării, stimularea activității microbiene etc.), precum și asupra parametrilor plantelor (reducerea stresului hidric, creșterea activității fotosintetice și a producției), fără impact notabil asupra parametrilor tradiționali ai strugurilor (pH, aciditate totală, potențial alcoolic, antociani și azot asimilabil); aceste rezultate suntrezumate în literatura de specialitate ca fiind încurajatoare pentru utilizarea biocharului în viticultură, cu condiția unei aplicări adaptate la contextul local.
Perspective și limite

În ciuda potențialului său agronomic, implementarea biocharului în viticultură întâmpină mai multe obstacole:

Lipsa informării în rândul viticultorilor, după cum o arată sondajele efectuate în Franța;

Costurile de producție și aplicare, încă ridicate în comparație cu alte inputuri agricole;

Reglementări încă neclare, în special în Uniunea Europeană, cu privire la statutul biocharului ca produs agricol;

Variabilitatea efectelor, legată de diferențele în compoziția solului, clima, soiurile de viță și tipul de biochar utilizat.

Cu toate acestea, integrarea biocharului într-o strategie agroecologică globală, orientată spre regenerarea solurilor, reținerea carbonului și reducerea inputurilor chimice, pare promițătoare..