Ferme auxiliare și utilizarea terenurilor agricole

Scopul articolului este de a verifica ipoteza că activitățile non-agricole ale deținătorilor de ferme limitează semnificativ nivelul utilizării terenurilor adecvate pentru producția agricolă.

Ipoteza a fost supusă verificării pe baza materialelor referitoare la situația agriculturii în 2013 în Polonia și în alte 12 țări din Uniunea Europeană, care diferă prin valoarea PIB-ului pe cap de locuitor.

Au fost analizate fermele considerate auxiliare, ale căror deținători își dedicau mai mult de jumătate din timpul lor pentru muncă suplimentară remunerată.

S-a constatat că valoarea așa-numitei producții standard, calculată pe 1 ha de teren agricol, era în Polonia în fermele auxiliare cu 34% mai mică în medie decât în fermele celorlalte tipuri, iar în subgrupurile care se deosebeau prin suprafața terenului agricol deținut, această diferență varia între 25,3% și 40,1%.

În majoritatea celorlalte țări analizate din Uniunea Europeană, diferențele medii naționale s-au situat între 22,3% și 49,7%.

De la această situație s-au abătut rezultatele din fermele auxiliare din țările cu PIB pe cap de locuitor mai mici de 9,5 mii USD (Bulgaria și România).

Valoarea medie a producției standard în fermele auxiliare era acolo cu 45% mai mare decât în celelalte.

S-a subliniat că o cauză a acestui fenomen ar putea fi numărul mai mare de animale pe unitatea de suprafață agricolă, exprimat în unități de măsură.

Astfel, ipoteza acceptată în articol s-a confirmat în fermele agricole ale căror deținători își dedică mai mult de jumătate din timpul total muncii suplimentare, ceea ce, la rândul său, limitează sau impune eliminarea producției animaliere..