Riscul financiar, economic și politic al partenerilor comerciali asupra importului de apă virtuală a semințelor oleaginoase către Iran

Introducere

Creșterea comerțului mondial cu apă virtuală reflectă principiile economice asociate comerțului internațional, în special teoria Heckscher-Ohlin.

Fiecare țară tinde să exporte produse care utilizează factori de producție relativ abundenti și ieftini, în timp ce importă acele produse care necesită resurse rare și costisitoare.

Utilizarea strategică a apei virtuale în gestionarea resurselor de apă reprezintă o problemă importantă, mai ales având în vedere faptul că o proporție semnificativă din Iran se află în condiții aride și semi-aride, ceea ce duce la penurii severe și în creștere de apă.

Printre produsele agricole de care are nevoie Iranul se numără oleaginoasele, cum ar fi soia și floarea-soarelui, pe care țara le produce și le importe în cantități semnificative anual.

Materiale și Metode

Studiul de față are ca scop evaluarea tendinței de importare a apei virtuale din oleaginoase prin intermediul partenerilor comerciali și determinarea efectelor factorilor economici și de mediu care influențează aceste importuri în perioada 2005-2020, utilizând modelul de gravitate generalizat.

Sunt considerate variabile economice și comerciale precum raportul PIB-urilor Iranului și al celorlalte țări partenere, rata tarifelor de import, creșterea ratei de schimb reale, indicele de risc al țării, distanța între țări și sancțiunile.

De asemenea, sunt incluse variabile de mediu precum suprafața cultivată, accesul la apă și lipsa accesului la apă pe cap de locuitor.

Variabilele referitoare la accesul și lipsa accesului la apă includ patru factori de mediu: consumul total de apă, apa total regenerabilă, consumul de apă pentru agricultură și volumul total de apă dulce.

Rezultate și Discuții

Modelul de tranzacționare a apei virtuale este considerat un model științific și o soluție practică pentru abordarea crizei de penurie de apă în țări, în special în Iran.

În această cercetare, prin intermediul modelelor de gravitate, au fost identificați factorii determinant ai volumului de importuri de oleaginoase în Iran.

Variabilele legate de raportul PIB-urilor Iranului și ale țării partenere de comerț și de accesul la apă din partea țării partenere au fost eficiente în ambele estimări, în timp ce variabila ratelor tarifelor de import nu a fost eficientă în niciuna dintre ele.

De asemenea, variabilele de risc ale țărilor au avut o influență asupra importurilor de apă virtuală.

Variabilele legate de accesa și lipsa accesului la apă sunt factori de mediu care influențează modelul, similar cu variabilele economice.

Astfel, importul de oleaginoase este influențat de variabile economice; însă, având în vedere că importurile de oleaginoase sunt susținute pentru a satisface nevoile interne și că moneda națională a fost utilizată pe perioada studiului, variabila creșterii ratei de schimb reale are un impact mai redus asupra importurilor.

Pe de altă parte, variabilele legate de accesul și lipsa accesului la apă, constituite din cei patru factori de mediu menționați, joacă un rol important în importul de apă virtuală prin oleaginoase în Iran.

Se pot face următoarele sugestii:

– Având în vedere importanța variabilei distanței dintre țări în estimare, în loc să se importe oleaginoase de la producători îndepărtați geografic, este recomandabil să se facă schimb de aceste produse cu țări vecine și piețe regionale, dacă acestea au capacitatea de a produce astfel de produse.

În alte cuvinte, Guvernul Iranului ar trebui să accepte riscul importului de oleaginoase din piețe vecine și regionale mai apropiate, în loc să se bazeze neapărat pe hub-uri de producție, ceea ce ar putea reduce costurile de import.

– De asemenea, având în vedere rolul indicelui de risc, se poate anticipa că țările cu risc mai scăzut vor fi alese ca parteneri comerciali.

– Deși suprafața cultivată poate fi asociată cu o reducere a importurilor de apă virtuală, având în vedere starea resurselor de apă din Iran și necesitatea importului acestor două tipuri de oleaginoase, creșterea suprafeței cultivate poate fi dificil de realizat.

Importul de apă virtuală poate juca un rol crucial în durabilitatea resurselor de apă, sprijinind în același timp satisfacerea nevoilor interne.

– În ceea ce privește accesul la apă și lipsa acestuia, în relațiile estimate pentru producția de soia și floarea-soarelui, anumite țări au un avantaj relativ în cultivarea acestor culturi.

Astfel, pentru a îmbunătăți gestionarea și durabilitatea resurselor de apă, se recomandă importul din țări cu o disponibilitate mai mare de apă și cu o capacitate de producție mai ridicată.

Aceasta, în final, va sprijini conservarea resurselor locale și va asigura cultivarea acestor culturi în condiții sustenabile..