Substituția surselor de venit ale producătorului agricol

Articolul abordează o problemă importantă legată de influența politicii asupra comportamentului producătorilor agricoli.

Se prezintă alegerea unui producător care își maximizează venitul în funcție de două variabile.

Aceste variabile (sursă de venit) sunt renta politică și renta economică.

Prima reprezintă efectele veniturilor rezultate din politica agricolă, iar a doua reprezintă efectele veniturilor din îmbunătățirea eficienței factorului de muncă.

Pentru a defini acest aspect, se ilustrează mecanismul de selecție al producătorului – ceea ce subliniază o abordare pozitivă.

Dintr-o perspectivă normativă, s-a analizat dacă producătorii nu devin din ce în ce mai dependenți de efectele politicii agricole și dacă acest lucru nu se face în detrimentul eforturilor de îmbunătățire a eficienței producției, ca surse fundamentale de creștere a veniturilor (funcția lor de scop).

În acest mod, nu s-au abordat până acum efectele veniturilor din politica agricolă (renta politică) în raport cu eforturile de îmbunătățire a eficienței (renta economică).

S-a supus verificării ipoteza că renta politică înlocuiește renta economică.

Dacă nu ar exista efectul de înlocuire a rentei economice de către renta politică, atunci ponderea subvențiilor în venituri ar fi constantă.

Efectul de înlocuire poate fi demonstrat prin ratele marginale negative și prin elasticitatea de substituție dintre renta economică și renta politică.

Pentru atingerea scopului de cercetare s-a adoptat o anumită metodă de analiză.

Raționamentul are un caracter analitic, adică se bazează pe formule și modele matematice care permit captarea esenței relațiilor discutate.

Ilustrarea empirică a ipotezelor formulate a fost realizată pe baza unei probe de cercetare, respectiv peste 11 mii de gospodării agricole, ale căror date sunt colectate în cadrul FADN..