Analizând riscul pierderilor pe termen scurt în producția de ouă în aer liber folosind date comerciale

Producția de ouă în sistem liber (free-range) joacă un rol cheie în sistemul alimentar global, iar tendințele actuale ale pieței sugerează că cererea consumatorilor pentru ouăle provenite din acest sistem va continua să crească.

Producția de ouă în sistem liber este sensibilă la o gamă largă de factori, inclusiv condițiile climatice, practicile de management și prezența bolilor.

Acești factori pot provoca variabilitate în rata de ouare a unui efectiv pe parcursul timpului, ducând la fluctuații ale producției de ouă.

Scopul principal al acestui studiu a fost să investigheze riscul de pierderi pe termen scurt în producția de ouă în sistem liber, folosind date obținute dintr-o combinație de tehnologii de senzori și activități de management.

Datele de producție și cele de mediu au fost colectate de la o fermă comercială compusă din șapte efective de găini ouătoare.

Variabilele studiate au inclus rata de ouare, consumul de furaj, consumul de apă, radiația solară, umiditatea, precipitațiile și temperatura din interior și exterior.

Acestea au fost procesate într-un set de caracteristici agregate calculate pe o fereastră mobilă de 14 zile.

S-au folosit ecuații estimative generalizate pentru a analiza asociația dintre caracteristicile de producție și cele de mediu derivate și probabilitatea unei scăderi pe termen scurt a producției de ouă, exprimată prin abateri ale ratei de ouare în ziua imediat următoare perioadei analizate.

Pentru a exprima riscul relativ de scădere a producției, s-au utilizat raporturi de șanse (odds ratios), comparând caracteristicile perioadelor în care apar scăderi ale producției cu cele în care nu apar.

Rezultatele au demonstrat că o serie de caracteristici ale datelor, bazate pe rata de ouare, consumul de furaj, consumul de apă și temperaturile din interior și exterior, au avut asocieri semnificative cu șansele unei scăderi în producție.

Concluziile principale ale studiului arată că o creștere a consumului de furaj și a ratei de ouare, măsurate pe parcursul perioadei de 14 zile, corelează cu un risc mai scăzut de scădere bruscă a producției de ouă.

În schimb, o temperatură medie scăzută în interior (grupul x < 16,1 °C), măsurată prin datele de senzori de mediu, a fost corelată cu un risc mai mare de scădere bruscă a producției de ouă.

Acest studiu cuantifică legătura dintre caracteristicile obținute din monitorizarea producției și a mediului înconjurător și problemele legate de producția de ouă, oferind astfel informații utile despre cele mai importante elemente de date captate prin monitorizare zilnică, care pot fi utilizate pentru gestionare proactivă.

Cercetări ulterioare ar trebui să investigheze modul în care tehnologii precum învățarea automată și platformele de analiză pot fi aplicate pentru forecastarea întreruperilor în producție, folosind caracteristicile de date explorate în acest studiu..