Satul ca teritoriu inovator

Procesul de inovare este profund ancorat în teritoriu.

În literatura de specialitate, orașul (în special centrele metropolitane) este prezentat ca fiind mediu „natural” pentru inovație.

Între timp, resursele zonelor rurale, deși limitate în ceea ce privește capacitatea de a crea și implementa inovații tehnologice, le oferă o șansă de a dezvolta și implementa inovații sociale.

Articolul va prezenta conceptele paradigmei proximității (l’économie de proximité) și teoriei sistemelor regionale de inovație (teoria regional innovation systems), referitoare la definirea importanței teritoriului pentru procesele de inovare.

Scopul acestuia este de a ilustra condițiile necesare pentru crearea de sisteme locale de inovație socială în mediul rural.

Analiza (bazată pe datele din literatura de specialitate) va examina diferitele dimensiuni ale relațiilor dintre actorii care ar putea face parte din aceste sisteme, adică între instituțiile publice (inclusiv autoritățile locale), organizațiile neguvernamentale (inclusiv grupurile locale de acțiune) și întreprinderile (inclusiv întreprinderile sociale).

Evaluându-le, se pot distinge acele aranjamente teritoriale care demonstrează capacitatea de a crea sisteme locale de inovație, de cele ale căror capacități în acest sens sunt reduse..