Inocularea cu ciuperci micorizale arbusculare și efectele regimului de apă asupra absorbției de fosfor de către răsadurile de orez și mei perlat.

Stabilirea plantului umbrit de micorize poate reduce dependența de fertilizanți chimici, însă eficacitatea infecției pentru creștere poate varia în funcție de specie, având diferite adaptări eco-fiziologice.

Infecția cu fungi arbuscular-micorizoeni (AMF) și absorbția de fosfor (P) au fost comparate între răsadurile de orez (Oryza sativa L.) (Koshihikari (ricetur), Togo4 (ricetul)) și de hrișcă de câmp (Pennisetum glaucum (L.) R.

Br.) (ICMB89111 (millet891), ICMB95444 (millet954)) în (i) răsaduri în răspuns la trei inoculante comerciale diferite de AMF, provenite de la Rhizoglomus irregulare (inoculantul popular Dr.

Kinkon (I1); două noi inoculante, Rootella P (I2) și Rootella F (I3)), comparativ cu AMF-ul autohton din soluri de teren înalt și de pe stratul superior al terenurilor de pajiște și irigație (Exp.

1–2, ca experimente cu inoculantul) și (ii) în condiții diferite de regim de apă, de la terenuri de înălțime până la terenuri inundate de câmpie (Exp.

3–4, ca experimente cu regimul de apă).

Noile inoculante I2 și I3, cu un număr mai mare de propagule, au prezentat o rată de infecție mai ridicată decât răsadurile martor, atât la orez, cât și la hrișcă, având tendința de a dezvolta mai lent frunzele, fără să se observe o creștere semnificativă a răsadului.

Inoculantul I1 a avut efecte pozitive mai semnificative asupra zonei transversale a rădăcinii și parametrilor de creștere a tulpinii în comparație cu martorul.

Rata infecției pentru toți cei trei inoculanti a fost mai scăzută față de AMF-ul autohton din solurile de teren înălțat (Andosol) la orez și hrișcă, unde o rată mai mare de infecție a corespuns unei absorbții mai mari de fosfor, observată în millet954.

Inoculantul I1 a crescut rata de infecție atât la hrișcă de câmp, cât și la orez, dar nu s-au observat interacțiuni clare cu regimul de apă.

O rată mai mare de infecție a dus la o absorbție mai ridicată de P și la o masă uscată mai mare a tulpinii la hrișcă, însă nu și la orez, în cazul unui nivel mai ridicat de densitate a lungimii rădăcinilor.

Acest studiu a evidențiat importanța inoculantelor pentru stabilirea răsadurilor și a subliniat faptul că absorbția de P mediată de micorize a fost mai accentuată la millet decât la orez..