Disjunctorul maxilar rapid vs. plăcile de expansiune Planas

Una dintre cele mai frecvente probleme în ortodonție este contracția maxilarului, adesea asociată cu o ocluzie încrucișată unilaterală sau bilaterală. Corectarea dimensiunilor transversale ale arcadei maxilare poate fi realizată prin diverse aparate, atât ortopedice, cât și ortodontice. Una dintre principalele limitări ale aparatelor ortodontice este riscul de a corecta discrepanțele transversale doar prin înclinarea dentară, ceea ce crește riscul de recidivă după tratament.

Scopul acestui studiu este de a compara expansiunea în milimetri obținută cu un dispozitiv ortopedic (disjunctor maxilar rapid – RME) și cu un dispozitiv ortodontic (plăcile Planas), evaluând totodată dacă această expansiune se asociază cu deplasarea corporală a elementelor dentare sau cu înclinarea acestora.

În acest sens, au fost selectați 37 de pacienți în dentiție mixtă, împărțiți în două grupuri:

• Grupul I, alcătuit din 19 pacienți tratați cu plăcile Planas
• Grupul II, format din 18 pacienți tratați cu RME

Fiecare pacient a fost scanat la T0 (înainte de tratament) și T1 (după tratament). S-au măsurat distanțele între primii molari, primii premolari (sau molarii de lapte) și caninii superiori la nivel ocluzal, marginal și alveolar. Diferențele între T1 și T0 au fost considerate semnificative statistic folosind testul t al lui Student, cu p < 0,05.

Rezultatele arată că ambele dispozitive oferă o expansiune corporală a zonelor medii și posterioare ale arcadei. RME este mai eficient în ceea ce privește expansiunea transversală în milimetri, realizând deplasări corporale ale molarilor, premolarilor și caninilor. Plăcile Planas oferă expansiuni milimetrice satisfăcătoare, în special la nivelul molarilor, printr-o expansiune corporală.