Vlad Țepeș – Sau Domnitorul care a inspirat legenda lui Dracula
Vlad Țepeș, cunoscut și sub numele de Vlad Drăculea, este una dintre cele mai controversate și fascinante figuri ale istoriei românești și europene. A domnit în Țara Românească în secolul al XV-lea și a rămas în memoria colectivă atât prin cruzimea sa legendară, cât și prin lupta neobosită împotriva invaziei otomane. De-a lungul timpului, figura sa istorică a fost învăluită în mituri și interpretări contradictorii, mai ales după ce a devenit sursa de inspirație pentru celebrul personaj fictiv „Dracula”, creat de scriitorul irlandez Bram Stoker.
Origini și copilărie
Vlad Țepeș s-a născut în anul 1431 în cetatea Sighișoara, în Transilvania. Tatăl său, Vlad al II-lea Dracul, era membru al Ordinului Dragonului, o societate militaro-religioasă creată pentru a apăra creștinătatea împotriva otomanilor. Numele „Drăculea” provine chiar de la această apartenență, „dracul” însemnând „dragon” în limba latină, dar în timp a căpătat și conotații demonice în percepția populară.
Vlad a fost unul dintre cei trei fii ai lui Vlad Dracul. În copilărie, el și fratele său mai mic, Radu cel Frumos, au fost luați ostatici de Imperiul Otoman în 1442, ca garanție a loialității tatălui lor față de sultan. Această perioadă petrecută la curtea otomană l-a marcat profund și se presupune că a contribuit la atitudinea sa intransigentă și violentă față de turci în anii ce aveau să urmeze.
Ascensiunea la tron
După ce tatăl său a fost ucis, iar fratele său mai mare, Mircea, a fost orbit și îngropat de viu de către boierii trădători, Vlad a început lupta pentru a prelua tronul Țării Românești. Prima sa domnie a fost foarte scurtă, în 1448, dar a revenit la putere în 1456, sprijinit de regele Ungariei, Matei Corvin.
În această a doua domnie, care a durat până în 1462, Vlad Țepeș a desfășurat o intensă activitate de consolidare a autorității domnești. A luat măsuri drastice împotriva boierilor și a corupției, instaurând o domnie a terorii în care pedeapsa preferată era trasul în țeapă – de unde și supranumele său. Prin aceste metode, a reușit să reducă haosul intern și să creeze un climat de ordine și stabilitate, cel puțin temporar.
Războiul cu Imperiul Otoman
Unul dintre cele mai memorabile episoade din viața lui Vlad Țepeș a fost confruntarea cu Imperiul Otoman. În 1461, sultanul Mehmed al II-lea i-a cerut să plătească tribut. Vlad a refuzat și a organizat o campanie sângeroasă în sudul Dunării, în teritoriile otomane, lăsând în urmă mii de victime.
Ca represalii, Mehmed a organizat o campanie masivă împotriva Țării Românești în 1462. Vlad a folosit tactici de gherilă, incendiere și chiar o tentativă de asasinare a sultanului în celebra „noapte a atacului de la Târgoviște”. Deși nu a reușit să-l ucidă pe Mehmed, atacul a avut un puternic impact psihologic asupra inamicului. Se spune că, în retragere, sultanul ar fi găsit un câmp cu mii de prizonieri turci trași în țeapă, o imagine care l-ar fi făcut să abandoneze temporar ideea de cucerire.
Căderea și captivitatea
După această victorie simbolică, Vlad a fost totuși înlăturat de la domnie de o coaliție formată din boieri trădători și sprijinitori ai fratelui său Radu cel Frumos, care fusese aliat cu otomanii. Vlad a fost capturat și închis în Ungaria de către regele Matei Corvin, sub acuzația de trădare, susținută de documente falsificate.
A petrecut aproximativ 12 ani în captivitate, dar în anii 1470, când turcii deveniseră tot mai agresivi, Matei Corvin a decis să-l elibereze și să-l sprijine pentru o nouă campanie. Vlad Țepeș a revenit pentru scurt timp pe tron în 1476, dar domnia sa a fost de scurtă durată. A fost ucis în același an într-o ambuscadă, iar capul său a fost trimis la Istanbul, unde a fost expus pe o țeapă, ca simbol al înfrângerii sale.
Moștenirea și imaginea istorică
Vlad Țepeș a rămas în istorie ca un personaj paradoxal. În Occident, mai ales în Germania și Ungaria medievală, a fost portretizat ca un tiran sadic, prin pamflete și cronici în care i se atribuiau fapte monstruoase – de la fierberea oamenilor de vii până la masacrarea săracilor. Aceste relatări erau adesea exagerate sau fabricate din motive politice.
În schimb, în tradiția românească, Vlad a fost adesea văzut ca un justițiar neînduplecat, un apărător al ordinii și un lider patriot care a luptat pentru independența țării sale. A fost elogiat pentru corectitudinea sa extremă, chiar dacă metodele folosite erau terifiante.
În secolul al XIX-lea, odată cu apariția naționalismului românesc, figura lui Vlad Țepeș a fost reabilitată, fiind prezentat ca un erou al luptei antiotomane. Scriitori precum Mihai Eminescu l-au lăudat pentru curajul său și pentru lupta împotriva corupției.
Vlad Țepeș și mitul lui Dracula
Legenda lui Dracula, popularizată de romanul lui Bram Stoker din 1897, are doar tangențial legătură cu figura istorică a lui Vlad Țepeș. Stoker a fost inspirat de numele „Drăculea” și de reputația sa sângeroasă, dar a creat un personaj supranatural, vampir, situat în Transilvania – deși Vlad Țepeș nu a domnit niciodată acolo, ci în Țara Românească.
Totuși, mitul lui Dracula a contribuit decisiv la faima internațională a lui Vlad Țepeș. Astăzi, el este un punct de atracție turistică majoră pentru România, iar castelele și ruinele asociate cu domnitorul atrag mii de turiști anual.
Post Comment